 |
| Vasile Alecsandri (1821-1890) |
Oaspeţii primăverii, de Vasile Alecsandri
În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalţă, în cercuri line zboară
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.
Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!
Los huéspedes de la primavera
de Vasile Alecsandri
Al fondo, sobre el cielo azul y alejado,
Hay bajo el sol del Este un punto dibujado.
Es la misteriosa cigüeña viajera
La dulce mensajera de nuestra primavera.
Viene y se alza, en largas ruedas vuela,
Más rápida que el rayo su nido recupera;
Y los alegres niños con la camisa suelta
“¡Bienvenida!” gritan saliendo en la puerta.
Alondras en las nubes, vencejos en tejados,
Los arboles del bosque de pájaros cargados
Que trinan largo rato mientras se calientan
Y sobre el remanso las grullas se adentran.
¡Mirad la primavera con senos de verdor!
Trae en el mundo vida y gozo y amor,
El cielo y la tierra se besan sin pesares
Haciéndose regalos de luces y cantares.
No hay comentarios:
Publicar un comentario